Zimbria, partenerul nostru în Sala Alimentelor, a lansat un produs care are toate șansele să devină un brand în sine. Rezerva de Hrană este un un veritabil kit de supraviețuire pentru iubitorii de aventură și este destinat oamenilor de munte, celor ce dețin case de vacanță, vânătorilor și pasionaților de drumeții, pescarilor. Rezerva de hrană conține carne conservată în modul traditional romanesc: carnea este coaptă în untură la foc mic, un timp îndelungat, și acoperită în untură. Făra conservanți, fără anti-oxidanti, cu valabilitate 6 luni, dacă este menținut la 4-6 grade.

Ce conține Rezerva de Hrană, cum se utilizează și cum este livrată poți afla de AICI (link). Rezerva de Hrană se poate cumpăra de aici (link).

 

Am prins, ca să zic așa, Trusa Faur. Un monstru. Doar valiza din fier cântărea cât o bormașină de azi. Iar bormașina din valiză cântărea cât un câine. Știi ce greu e să dai găuri cu un câine? Pe de altă parte, trusa Faur din anii 70 avea mai multe folosințe decât o trusă Makita trusa de azi. O spune chiar reclama: "cu ajutorul trusei Faur executaţi următoarele operaţii: lustruiți mobila, lustruiți autoturismul, curăţati rugina de pe suprafţele metalice, strunjiţi în Iemn, găuriţi metalul şi lemnul, şlefuiţi". Problema era că era foarte masivă. Și că era scumpă. Mama nu câștiga lunar 2.346 lei, cât costa trusa Faur. Așa că tata n-a cumpărat-o niciodată. O lua de la muncă, când avea nevoie de ea, și o ducea înapoi. Gâfâind.

Ai și tu o poveste cu un brand vechi românesc? Scrie-o la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Istoria companiei Conpet a început cu faimosul inginer Anghel Saligny, care, la sfârşitul secolului al XIX-lea, susţine ideea introducerii conductei: “O albie prin care petrolul să meargă singur ziua şi noaptea de la izvorul lui până la Cernavodă şi Constanţa.”. În 1901 au fost puse bazele activităţii de transport ţiţei prin conducte în România. În acel an s-a construit prima conductă de transport ţiţei între Buştenari şi gara CF Băicoi, judeţul Prahova. Până la finalul aniilor 30, concomitent cu dezvoltarea câmpurilor petrolifere din România, s-a extins şi reţeaua de conducte sub denumirea Concordia Conducte. În 1934 sistemul de conducte avea o lungime de 2.522 km și transporta anual 8.473.355 tone de țiței brut. În 1948 toate companiile petroliere au trecut în proprietatea statului iar Concordia Conducte și surorile ei devin, în 1956, Întreprinderea de Transport Ţitei prin Conducte Ploieşti (ITTC), care prelia exploatarea tuturor conductelor de ţiţei de pe teritoriul ţării. În 1968 s-a efectuat primul transport de ţiţei din import pe calea ferată, pe ruta Constanţa-Piteşti. Un an mai târziu, ţiţeiul din import s-a transportat pe prima conductă magistrală Constanţa-Piteşti, cu diametrul de 143/4 inch. După Revoluție, în 1991, ITTC devine CONPET SA, fiind prima companie constituită în sectorul petrolier. Între 1996 și 2008 CONPET SA a trecut printr-un amplu proces de modernizare, ca urmare a implementării Proiectului de Reabilitare a Sistemului Naţional de Transport Ţiţei prin Conducte în valoare de 140 de milioane dolari, din care 52 milioane dolari împrumut de la Banca Mondială. În 2007 Sistemul de “Management integrat Calitate – Mediu – Sănătate, Securitate Ocupaţională” a fost certificat de firma germană Germanischer Lloyd Hamburg iar în 2009 a fost pus în funcţiune Dispeceratul Central al Sistemului Naţional de Transport Ţiţei, Gazolină, Condensat şi Etan Lichid prin Conducte, la noul sediu al companiei, din Ploieşti. În 2010 s-a finalizat implementarea Sistemului Informatic Integrat iar din 2013 acţiunile CONPET SA au fost listate pe piaţa reglementată administrată de Bursa de Valori Bucureşti, la secţiunea “Titluri de capital”, categoria I, în prezent “Premium”. În 2014 CONPET SA s-a clasat pe locul 20 în Top 100 al emitenţilor după capitalizare bursieră, la finele anului, iar în 2016 pe locul 16, cu o capitalizare de 690.870.734,4 lei (79,8 lei/acțiune). În ianuarie 2018, capitalizarea bursieră a urcat la 861.424.036 lei (99,50 lei/acțiune).

Ai și tu o poveste cu un brand vechi românesc? Scrie-o la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Bietul Moș Gerilă! A avut PR prost. Era doar un spirit precreștin de sezon rece, invocat de populația din nordul Rusiei la finalul anului, cam cum era Baba Dochia pe la noi (numele lui original este Ded Moroz). Din păcate, comuniștilor li s-a părut perfect pentru a înlocui doi moși cu origini nesănătoase, care vorbeau tot felul de chestii specifice reacționarilor occidentali. Este vorba despre Moș Nicolae și Moș Crăciun. Așa că l-au înrolat pe Moș Gerilă în Armata de Propagandă Comunistă. 

Oficial se știe că Twitter a inventat hashtag-ul, in 2007, ca element repetitiv menit să dea o apartenență comună unor postări aparent diferite. După apariția lui, puteai posta 50 de fotografii cu flori, diferite, menționând hashtag-ul #sera_mea, pentru ca oamenii să vadă proveniența florilor și să-ți găsească ușor toate postările. Neoficial, însă.....

Cele două topuri după care ne ghidăm când adăugăm exponate în Muzeul Brandurilor: topul brandurilor care au trezit cel mai mult interes vizitatorilor acestui site și topul brandurilor preferate de interlocutorii citați în rubrica Oameni și Branduri. Mai jos, detaliile.

Alexandra Marin, de la Salba Mariei

Loredana Chelba, de la Lace Magazine

Marius Verdesi, de la Zimbria

Luciana Giurea, de la AFI Ploiești

Alenxadru Niculescu, de la Rosal Romania

 

 

Chef Tudor Gabriel Daniel pregătește lansarea unui vin cu o denumire pe care o să o țineți minte: CoVin-19. Pe 24 august, antreprenorul a postat primele imagini cu sticlele de Covin-19, în trei variante: Cabernet Sauvignon, Cadarca Rose și Sauvignon Blanc. Deocamdată nu se știe nimic despre prețul vinului.

A doua rețetă a faimoasei băuturi Brifcor a fost dezvoltată la Ploiești după produsul BemBem, fabricat la Târgu Mureș. Mult timp, la Progresul Ploiești s-au amestecat cisterne de BemBem cu un distilat de portocale, obținut din portocalele prea alterate pentru a mai fi vândute. 

Ai crede că exportam țuică în Spania cu mult înainte ca acolo să fie o comunitate uriașă de români? Sau că nu cumpăram roșii din Spania, ca acum, ci că exportam suc și sos de roșii spaniolilor? Că pe șantierele lor erau buldozere sau excavatoare românești?